Rezervaţia Comana

Comana … Rezervaţia Comana, aşa ar fi sunat în ton cu agentul 007, Bond … James Bond, da, ar fi sunat, pentru că binele nu învinge întotdeauna răul precum în seria de filme cu James Bond.

Prima dată când am fost la Comana, era prin anul 2008, acolo am găsit totul verde şi frumos, îmi luasem prima mea bicicletă şi merita să o scot la aer verde şi curat. Aşa cum se vede în poze, pentru cei care cunosc zona, exista un ponton pe care se putea merge până la acel foişor unde, pe vremuri, şi-ar fi petrecut zilele liniştite de vară răposatul şi a sa consoartă. La umbra foişorului uitai de tot răul de pe lume şi savurai în linişte ciripitul păsărelelor ce se jucau fără nici o grijă în natură pe malul Neajlovului. Atât noi cât şi bicicletele puteam să poposim la umbra foişorului atât cât ne dorea inima, iar cei mai îndrăzneţi îşi puteau scălda oasele în apele reci şi uşor tulburi ale Neajlovului. Cam aşa se prezenta foişorul din Parcul Natural Comana.

Prin 2009 cineva de la Ministerul Turismului începe să îşi bage codiţa blondă şi ziarele sunt în extaz cu titluri de genul :„Elena a declarat ca, la Comana, se poate face turism de aventură, ecoturism si chiar agroturism. Ministrul a mai spus ca va demara imediat o strategie de promovare a zonei și că va căuta, împreună cu autoritățile locale, surse pentru investiții”  şi speranţa celor care cunosc valoarea unei asemenea rezervaţii începe să crească, la fel am sperat şi eu.

Prin 2010 încerc o tură nouă la Comana, nu ca să mă laud cu noua mea achiziţie în materie de bicicletă (un Cube), dar să o duc şi pe ea să vadă natura, şi de ce nu, să mă bucur din nou de liniştea ce o puteai găsi numai în acest loc. Acest loc uitat parcă de lume, dar uitat atât de lume cât şi de promisiunile blondei de la Minister. Ce am găsit acolo m-a întristat enorm. Ca să ajung la foişorul ce altădată ne-a adăpostit de soare, a trebuit să îmi dau doctoratul în echilibristică, în acelaşi timp cărând și bicicleta. Am reuşit să parcurg tot pontonul şi când să mă uit în sus la vârful foişorului, îmi ridic privirea şi găsesc … cerul liber, tot foişorul zăcea într-un morman de paie şi lemne, ce altădată ajutau la susţinerea întregului ansamblu.

La începutul anului 2012 am încercat o tură pe zăpadă prin pădure, aceasta fiind sortită unui uşor eşec din cauza înaintării greoaie cu bicicleta prin zăpada înmuiată de căldura soarelui ce anunţa primăvara. Şi primăvara a sosit, drept pentru care am hotărât să inaugurăm noul sezon de biciclit prin Rezervaţia Naturală Comana. Aici am găsit un anunţ prin care ni se punea în vedere că acel ponton este impracticabil, dar avem un podeţ care ne poate duce pe malul Neajlovului. În poze se vede că, după parcurgerea podeţului nimerim, nu pe malul Neajlovului ci direct în el, iar de jur în prejur nu se mai vede decât stufărişul micii delte a Neajlovului.

Totul s-a năruit când am ajuns la o barieră ce mărginește drumul ce înainte ducea în pădure printre copaci crescuți de-a lungul anilor îndurând ierni geroase şi veri călduroase. Intrând pe drum, am găsit aceşti copaci la pământ, dar foarte frumos așezați şi aliniaţi pentru industrializarea lor. Defrişări masive în pădurea ce, cu puţini ani în urmă era practic neatinsă de gatere şi tractoare anunţă un dezastru ce se va aşterne peste toată pădurea în următorii ani.

[nggallery id=5]

Bond … James Bond … dacă ne auzi, ne-ar prinde bine o mână de ajutor să eliminăm industriaşii cu „choaiele” mari, altcuiva nu ştiu cui să cerem ajutorul pentru ca rezervaţii cum este Parcul Natural Comana să fie salvate .

Credeți că sunt singurul fără speranţă, sau poate undeva mai există o mică scânteie ce ne va salva Natura şi implicit pe noi înșine de la autodistrugere ?

Sursa declarațiilor: Ziare.com

Spune-ne parerea ta...