Predeal MTB Trophy

Am ramas in urma cu articolele pe blog, dar voi incerca sa ajung la zi cu ele, saptamana asta.

Pe 25 septembrie am participat la Predeal MTB Trophy.

Am aflat din timp de acest concurs organizat de MTB Pro impreuna cu Primaria Predeal, si alti sponsori si parteneri. Cica ar fi fost sponsor media Kiss FM… se poate, eu nu am auzit nimic legat de acest concurs pe acest post de radio, si de altfel nici nu am vazut vreo manifestare in acest sens la fata locului.

Cum am copilarit in Predeal, pentru mine participarea la acest eveniment avea o valoare sentimentala, asa ca imediat ce am aflat de eveniment m-am inscris on-line si am asteptat cu nerabdare ziua concursului. Binenteles ca am promovat cat am putut demult acest eveniment, am anuntat pe toata lumea, bucurandu-ma ca un copil. Parca eu as fi fost organizatorul.

In vinerea dinaintea concursului am plecat cu masina din Bucuresti. Am ajuns dupa-masa in Predeal, la baza partiei de schi, unde se efectuau inscrierile. Eram insotit de Raluca si Ruxandra, si dupa ce am mancat ceva la Fulg de Nea, si am facut cateva fotografii, am aflat ca era un domn de la Race Tech Ploiesti care se ocupa de reglaje la biciclete, asa ca l-am rugat sa se uite un pic si la bicicleta mea. Mi-a reglat schimbatoarele, franele si chiar mi-a centrat un pic rotile. Nu a vrut sa accepte nimic in schimb, dar a facut o treaba excelenta, si ii multumesc inca o data, cu toate ca nu cred ca ajunge pe acest blog.

Apoi am intrat in Fulg de Nea, unde am achitat taxa de inscriere si am primit numarulde concurs 65, tricoul si cipul de cronometrare.

Vineri noapte am dormit in Brasov la Radu, sau mai bine spus am stat intins in pat incercand sa dorm. Nu stiu de ce, poate din cauza emotiei nu am reusit sa dorm mai toata noaptea.

Ziua concursului:

Am ajusn in Predeal unde era ceata si o vreme cam neprietenoasa. Nu prea dormisem bine, spatele ma durea si ma supara si burta, cu toate astea trebuia sa particip si sa termin cursa, chiar daca ajunegam ultimul la 5 ore dupa ce terminau toti.

Am participat la tura scurta.

Traseul foarte frumos, si organizatorii s-au straduit sa faca treaba buna. Punctele de alimentare foarte bine aprovizionate: ciocolata, glucoza, banane, struguri, apa, ceai si cred ca si ceva energizant dar nu sunt sigur. Intradevar masinile dupa drumul forestier au fost o problema, cauzand ruperi de ritm pentru multi, in plus mi s-au parut si mai aiurea organizatorii care vajaiu pe langa tine pe ATV-uri. Si apropo de ATV-uri, m-am oprit la un moment dat cu vreo 2-3 Km. inainte de Susai, unde drumul avea un spatiu mai retras in partea stanga. Am lasat bicicleta jos si mi-am scos un baton energizant, moment in care cobora un sir de ATV-uri (deh lumea se plimba indiferent daca este concurs sau nu), si doua fete care erau pe ultimul ATV chiar vroiau sa depaseasca prin dreapta. Cred ca am avut un moment de stralucire ca m-am repezit sa iau bicicleta de acolo, ca altfel cred ca treceau peste ea. In timpul asta organizatorii urcau pe un alt ATV, spunandu-le sa o lase mai incet. M-au intrebat daca sunt ok, si cand le-am spus ca erau sa se urce pe bicicleta mea au inceput sa rada. Pentru mine sincer nu ar fi fost deloc amuzant sa vin la concurs de MTB si sa raman fara bicicleta pentru ca s-a urcat ATV-ul pe ea. Adica scap eu in Bucuresti si pe drumuri nationale si in padure, pe munte, in timpul unui concurs organizat sa raman fara bicicleta?!?!?!

Eh, sa trecem mai departe, ajung la Susai, am baut un ceai, am umplut bidonul cu apa, si am vrut sa pornesc mai departe, am intrebat pe unde si mi s-a aratat vag o directie, in timpul asta a aparut un alt ciclist injurand de mama focului ca a gresit traseul si ca a trebuit sa ocoleasca. Eu am pornit in directia indicata si dupa doua trei sute de metri m-am trezit intr-un santier cautand traseul pe acolo. M-am intors inapoi, si baiatul care imi indicase directia se uita lung si tamp la mine, si imi spune foarte calm… “pe langa gard”.

Foarte frumoasa coborarea pe radacini, cu toate ca nu ar fi stricat nici aici un marcaj de atentionare, sau o mai buna delimitare a traseului. Aici era sa imi rup un pic gatul, cand m-am trezit cu vreo 3-4 turisti in fata, care urcau agale, pe langa banda care in mare parte flutura pe jos. Cand am iesit in partia Cocosu, un alt concurent ma inreba: “si acum? Pe unde?” Eu cunoscand zona, zic in stanga, dar el tot nu prea era prea convins. Adevarul este ca nu exista nici aici vreun marcaj, sau vreun arbitru. Am urcat pana la Clabucet, mai mult pe langa bicicleta, iar ajuns aici binenteles ca in continuare nu se zarea nici un marcaj, doar un grup de la Let’s Do It Romania, care mergeau labartati pe tot drumul. La Garbova, unde erau baietii de la Salvamont (salutari si multumuri lui Viorel si Dorin), foarte amabili de altfel, am stat cateva minute si am pornit din nou spre traseu.  Binenteles ca nici aici nu prea se vedea pe unde este intrarea in padure, dar stiind cam pe unde ar trebui sa fie am nimerit poteca. Poteca superba dar alunecoasa, a avut portiuni destul de tehnice. In mare parte erau marcate portiunile periculoase, dar au fost cateva care m-au cam speriat un pic, nefiind marcate. Lucru care m-a facut sa merg ceva mai incet. In schimb la curbele stranse erau vreo 2-3 baieti care strigau din timp, si chiar faceau treaba buna, pentru care le multumesc. Mai erau inca doi baieti mai jos la bifurcatie, cand intrai din nou in padure, unul dintre ei mi-am dat seama in ultimul moment care era Tiberiu Sandu (daca am retinut numele corect), care chiar ma incurajat si cred ca mi-a facut si niste fotografii (multumesc!), de aici coborarea a fost superba, si foarte rapida.

Sper ca editia de anul viitor sa fie mai ok, mai ales din punct de vedere al marcajelor, si a atitudinii unora (un pusti de la Susai si un organizator de la finish) care era cam sictiriti de atatia concurenti probabil). In rest s-a vazut ca organizatorii si-au dat silinta sa mearga treaba bine. Sper ca anul viitor sa reusesc un rezultat mai bun.

Am terminat cursa pe locul 47 la categoria mea de varsta in 2:44:41.7.

Felicitari tuturor celorlalti participanti pentru rezultatele obtinute si in special lui Andrei, care m-a insotit pe aproape toata urcarea pana la Susai, si lui Emil care a participat la tura lunga. 

Spune-ne parerea ta...