Primul meu semi

Dupa Skyrun eram hotarat sa fac o pauza, sa las genunchii sa se mai odihneasca, dar discutand despre cand o sa particip la primul meu semimaraton mi-a incoltit idea ca ar fi mai bine, primul concurs de acest gen, sa fie pe pamant si nu pe asfalt. Toata lumea vorbea despre Baneasa Trail Run ca fiind un concurs frumos si bine organizat, asa ca m-am hotarat sa particip si eu. Cu toate ca m-am trezit cam tarziu am reusit sa ma inscriu pe ultima suta de metri la cursa de 21 de kilometri de la Baneasa.

Am fost la cateva din antrenamentele oficiale si, pe langa asta, am facut eu cateva antrenamente. Cu toate astea nici un antrenament nu avea sa ma pregateasca pentru ce ma astepta. Pana in ziua concursului cel mai mult alergasem vreo 15-16 km, asa ca nu stiam cum ma voi simti dupa ce depasesc aceasta distanta. Stiam ca atunci cand am alergat 15 kilometri, respiratia mi s-a reglat dupa vreo 8, in schimb, picioarele si genunchii ma cam suparau.

In ziua concursului vremea a fost frumoasa, pe alocuri insorita dar destul de racoare. In zona de start era multa forfota si se simtea nerabdarea concurentilor de a porni in cursa, sau cel putin asa o percepeam eu, poate si pentru ca asteptam cu nerabdare sa ma vad la finish. Dupa ce am baut un ceai cald si am alergat un pic, de incalzire, m-am asezat la start, unde a urmat incalzirea oficiala, iar apoi startul. Am inceput destul de bine, poate un pic mai repede decat mi-am propus. Dupa cativa kilometri am inceput un pic sa gafai si am lasat-o mai moale. M-am oprit la primul punct de alimentare unde am baut un pahar de apa si unul de isotonic, am ciugulit ceva si am pornit din nou agale. Mi-a trecut “gafaiala” in schimb a inceput sa ma supere genunchiul drept. Dupa aproximativ 15 km genunchiul drept ma durea puternic in laterala dreapta si de fiecare data cand incercam sa cresc un pic viteza aveam senzatia ca se rupe ceva. Am redus mult viteza pana am ajuns din nou in punctul de alimentare. Am pierdut destul de mult timp aici, mancand si hidratandu-ma in speranta ca si genunchiul se va mai odihni. Am facut cateva miscari de streching dar nu m-au ajutat prea mult. Am inceput sa merg, in timp ce devoram cu pofta un mar, pentru ca dupa ce l-am terminat sa incep din nou sa alerg usor, schiopatand catre finish. Dupa 2 ore si 15 minute am reusit sa ajung la finish, planul de a termin in doua ore fiind astfel facut KO. Cu toate ca nu am reusit sa termin in timpul pe care mi l-am propus, am fost fericit ca am reusit sa termin cursa. Sper doar sa reusesc sa scap de durerea de la genunchi si poate, pe viitor, voi reusi si un timp mai bun.

O cursa frumoasa, cu un traseu destul de bine marcat, cu punctele de alimentare mai mult decat bogate. Una peste alta, voi reveni cu placere si anul urmator la acest concurs.

This slideshow requires JavaScript.

 

Spune-ne parerea ta...