Cursa Dunarii Calarasene – sosea 2014

Dupa ce sambata am participat la cursa de mtb, duminica a venit randul cursei de sosea, care a avut startul tehnic in centrul orasului Calarasi ca si cursa de MTB.

10708580_738565569549394_137943671076969071_oConcursul de la Calarasi a fost primul meu concurs de sosea, asa ca eram foarte incantat sa particip. Am verificat cursiera si m-am asezat la start. Planul era sa incerc sa prind un pluton in care sa rezist cat mai mult, mai ales ca vantul era destul de puternic. Dupa ce am pornit in spatele masinilor organizatorilor si a masinii de politie, ne-am oprit in afara orasului in asteptarea startului “oficial”. Cred ca as fi preferat un start lansat in loc sa ne oprim si sa pornim din nou. Ei bine, vorba proverbului “cand alergi dupa mai multi iepuri nu prinzi nici unul”. Eu nu am fost foarte hotarat dupa cine sa ma tin si, cum toata lumea a plecat tare, dupa putin timp m-am trezit de unul singur. Dupa ceva timp am fost prins din urma de un alt concurent si am inceput sa ne schimbam la trena. Pe masura ce mai prindeam din urma si alti concurenti, ii “racolam” si pe ei in micul nostru pluton. Am ajuns la un pluton de aproximativ zece persoane. Pe masura ce vantul s-a intetit era din ce in ce mai greu sa duci trena, asa ca ne schimbam destul de des.

Cand eram in apropierea punctului de alimentare duceam trena si tocmai venise momentul sa trec in spate la plasa. Am ajuns in spatele plutonului si am avut senzatia ca plutonul incetineste. M-am gandit ca vor sa se opreasca la punctul de alimentare, asa ca am urcat cateva pinioane, mi-am scos bidonul si am inceput sa beau apa. Am ramas cam la doua lungimi de bicicleta in spatele plutonului si, ajuns in dreptului punctului de alimentare, mi-am dat seama ca plutonul nu se opreste. Pana am pus bidonul la loc si am inceput sa muncesc in incercarea de a reveni in pluton, deja distanta crescuse la vreo patru lungimi de bicicleta. Vreo doi kilometri am tot incercat sa ii ajung din nou, dar fara prea mult noroc. Nu reuseam decat sa ma mentin la aceasi distanta, dar folosind destul de multa energie. In final cateva rafale mai puternice de vant m-au convins sa o las mai moale. Am continuat cursa solitara pana la final, reusind sa mai prind si sa mai depasesc cativa concurenti pana la final.

 Am invatat multe in acest concurs si au fost momente cand m-am simtit ca intr-un mare tur ciclist, in special cand m-am uitat in spate si am vazut masina de jandarmi si ambulanta care mergeau incet la o mica distanta in spatele meu. Astept cu interes urmatoarea cursa de sosea.

La final am avut ocazia sa ma intrec la sprint cu un alt concurent si sa castig, lucru foarte bun pentru moralul meu.

This slideshow requires JavaScript.

 

Spune-ne parerea ta...