NoStress Olimp Triathlon SOSEA 2014

Anul acesta, ca si anul trecut, ne-am programat concediul la mare in functie de un concurs de triatlon. Daca anul trecut am ales prima saptamana din septembrie, pentru a participa la triatlonul de la Mamaia, anul acesta am ales ultima saptamana din august, pentru a participa la triatlonul de la Olimp. Principalul motiv pentru care am facut schimbarea a fost ca vremea in prima saptamana din septembrie 2013 a fost cam urata si am sperat ca ultima saptamana din august va fi mai frumoasa. Exceptand primul weekend in care vantul a fost inamicul principal, am avut noroc de vreme buna.

Asadar, vineri dimineata la prima ora am pornit catre Olimp si am profitat de oferta de cazare de la Hotel Majestic, destinata participantilor la concursul de triatlon. Prima surpriza mai putin placuta a fost faptul ca, bicicletele nu le puteam lua in camera, trebuind sa le lasam intr-o camera la parter care, initial, era goala, ajungand apoi sa fie umpluta pana la refuz cu biciclete unele peste altele. Evident ca fiecare isi punea bicicleta cum apuca, fara a tine cont in ce masura la afecteaza sau nu pe celelalte. Hotelul ramas din vremuri de mult apus, este renovat si curat dar nu isi merita numele. Sambata noapte nu am dormit prea bine, pe de o parte datorita saltelei prin care simteam fiecare arc cum ma impunge, pe de alta datorita sonorului de la filmul ce rula pe teresa hotelului pana la 12 noaptea.

Sambata dimineata, pe 23 august, nu am participat la “traditionala parada” si m-am pregatit repede de concurs si m-am indreptat catre zona de tranzitie. Din cauza unei “incurcaturi”, nu am avut cursiera cu mine ci, in schimb, am luat MTB-ul, asadar am participat la cursa de triatlon pe sosea pe bicicleta mea de munte, echipata cu anvelope slick.

Ca si la triatloanele precedente, zona de tranzitie era destul de inghesuita, atat ca distanta intre rasteluri, cat si distante dintre bicicletele de pe rastel.

Din cauza vantului puternic, marea era destul de agitata si traseul de la inot a fost schimbat. Personal, mi s-a parut mai buna varianta aleasa acum, fata de editia din iunie. Asadar, am intrat in apa, m-am incalzit un pic, nu prea mult, nu care cumva sa obosesc, si am asteptat cuminte startul. Valurile veneau din stanga fata si era destul de derutant sa le abordezi in felul asta, de multe ori avand tendinta sa ma indrept spre larg, practic sa iau valul in plin. Am reusit sa termin inotul undeva pe la jumatate plutonului si m-am indreptat repede spre tranzitie. Evident ca aici mi-a luat ceva pana m-am incaltat si am reusit sa ies din tranzitie, dar dupa ~ 16 minute de la starul probei de inot am reusit sa ies din tranzitie si sa ma urc pe bicicleta.

Vantul a continuat sa imi dea de furca si pe traseu, eu cu vantul nu reusesc sa ma imprietenesc, deci mai bine imi dai sa urc o panta decat vant. Eh, aici am avut oarecum parte de ambele, la un moment dat soseaua era un pic in urcare si, evident, tot acolo aveam si vant din fata. Am reusit sa depasesc cativa concurenti, chiar si unii pe cursiere, dar si eu am fost la randul meu depasit de altii, iar per total cred ca mai mult am pierdut aici, avand un timp final destul de slab. Tranzitia catre alergare a fost din nou destul de lenta.

Am inceput alergarea si prima tura mi s-a parut destul de grea, asa ca nu am tras prea tare, dar pe masura ce am vazut ca am mai prins din urma cativa sportivi care ma depasisera la bicicleta, am inceput sa cresc pasul si am reusit in final sa mai recuperez cateva din pozitiile pierdute la bicicleta.

Mi-a placut atmosfera destinsa, caracteristica concursurilor NoStress, precum si faptul ca circulatia a fost inchisa pe tot traseul asa ca, in afara de lipsa de antrenament si vant, nu m-a “incurcat” nimic pe traseu. Are rost sa va mai spun de punctele de alimentare ca au fost suficiente si foarte bine aprovizionate? Adica, pentru mine, asta deja intra la normalitate…

Muzica foarte buna, dar cel putin una dintre boxe era cam prost amplasata, mi-a “tipat” in ureche fix cand intram in tranzitie, ca practic treceai foarte aproape de ea.

Nu mi-a placut zona de tranzitie: prea ingusta si prea scurta si prea “destinsa” atmosfera (adica iar se plimbau prin zona de tranzitie oameni care nu aveau ce sa caute acolo). Pe unii ii asteapta “echipa” in zona de tranzitie sa le dea apa, sa le tina bicicleta, sa le puna casca… poate ar trebui introdusa o noua proba: triatlon cu “echipa” de prieteni.

Cred ca anul viitor aici voi incerca primul meu triatlon de sosea pe distanta olimpica. Asadar, ne vedem la Olimp in 2015!

This slideshow requires JavaScript.

 

Spune-ne parerea ta...