Maratonul Vinului 2014

Dupa cazatura de anul trecut de la Maratonul Vinului si dupa canicula de acum doi ani, anul asta am revenit hotarat sa nu mai fiu oprit de nimic. Planul era sa plec tare pe asfalt, sa urc incet dar constant, iar apoi, sa cobor repede.

Anul asta s-a alergat pe acelasi traseu de anul trecut, practic Maratonul Vinului devenind un concurs de XCO, cu doua sau trei ture de cate 18 km si 400 de metri diferenta de nivel.

Organizarea a fost la fel de buna ca si anii trecuti si, evident, nici in acest an nu a lipsit cauza sociala, profitul obtinut in urma organizarii concursului fiind donat in acest an catre Fundatia Bucuria Ajutorului din Urlati. Singurul lucru care ,in continuare, nu imi place este lipsa completa a umbrei de pe traseu… deh, din pacate nu a crescut nici o padure in locul viilor. Poate creste pana anul viitor.

Eu anul acesta am avut de parcurs doua ture, la fel ca si anul trecut. Am plecat destul de tare pe asfalt, si cand a inceput prima catarare am reusit sa ma strecor cumva printre multi concurenti, reusind sa stau in sa, pana la un moment dat, cand atat din cauza plutonului imprastiat pe tot drumul, cat si a faptului ca se scurgea apa pe mijlocul drumului acoperit cu piatra, am pierdut aderenta si a trebuit sa pun piciorul jos. Cativa metri mai sus am reusit sa ma urc din nou in sa si sa repornesc. Am reusit sa termin prima tura cu ~ 25 de minute mai repede decat anul trecut, si ma simteam foarte sigur pe mine, sperand chiar ca pe a doua tura, fiind mai liber traseul, voi reusi un timp si mai bun. Asa ca, pe pe finalul primei ture, am papat gelul Isostar pe care il aveam la mine, am baut multa apa si m-am pregatit pentru tura a doua. Pe prima urcare deja ma resimteam, dar am reusit sa trag de mine pana la punctul de alimentare. Aici m-am oprit, am baut vreo doua pahare de apa, am mai turnat si in cap si am pornit mai departe. Nu am mai umplut bidoanele, gandindu-ma ca apa ramasa imi este suficienta pana la final. Din pacate, cu vreo 3-4 km inainte de finish mi s-a facut rau. Pur si simplu m-am inmuiat tot si simteam ca nu mai pot sta in picioare, nici vorba sa mai pot pedala. Din pacate apa nu mai aveam, geluri sau batoane nu mai aveam, asa ca am zacut pret de vreo 20 de minute, pana cand Ionut care era la traseul lung (cel de trei ture) m-a ajuns din urma si mi-a dat un gel. Dupa cateva minute am reusit sa imi revin si sa ma pun in miscare. Am terminat si tura a doua, pe care am facut mai mult cu 38 de minute decat pe prima tura.

In final am terminat pe locul 105 din 155 la categoria de varsta 30-39 de ani cu un timp de trei ore si un minute. Practic am fost mai rapid cu 53 de minute decat anul trecut, cand, pe langa faptul ca mi s-a facut rau, am si cazut.

Incep sa cred ca este ceva in viile alea de pe final. Si anul trecut mi s-a facut rau in acelasi loc… este cu siguranta ceva la care sunt alergic, sau care nu imi prieste. Dar anul viitor promit sa imi iau la mine mai multa apa si mai multe batoane si geluri si sa termin fara sa mi mai faca rau.

This slideshow requires JavaScript.

Foto: ciclism.ro, freerider.ro, Maxim Albert 

Spune-ne parerea ta...