Skyrun 2013

Nu stiu la voi cum o fi, dar la mine, inca nu s-a terminat anul 2013. Cel putin nu din punctul de vedere al lucrurilor despre care vreau sa va povestesc aici pe blog. Adevarul este ca, din punct de vedere al practicarii sportului, anul trecut, pentru mine, a insemnat foarte mult, fiind unul bogat in evenimente, multe dintre ele in premiera.

Si in articolul de fata va vorbesc tot despre o astfel de premiera sau chiar mai multe premiere. Concursul Skyrun a reprezentat primul concurs de alergare pe scari si prima incercare de a strange donatii prin intermediul platformei Galantom.

Asadar, pe 7 decembrie anul trecut, chiar la finalul programului meu de antrenament pentru duatlon, am avut ocazia sa urc cele 680 de trepte aferente celor 34 de etaje din Skytower, cu o diferenta de nivel de 119 metri. Am reusit sa le urc in 5 minute si 18 secunde, terminand pe locul 164 din 542 in clasamentul general, sau 135 din 292 in clasamentul masculin, sau locul 95 din 201 conform clasamentului individual masculin pe grupa de varsta 18 – 34 ani (cica sunt inca tanar si pot alerga cot la cot cu pustii de 18-20 de ani hihihi :D).

skyrunfinisher

In ciuda faptului ca toate sfaturile spuneau ca trebuie sa incepi incet si sa maresti ritmul aproape de final, eu am facut fix pe dos. Am luat startul alaturi de triatlonistul Sorin Bouriceanu si pe primele trei etaje am incercat sa tin pasul cu el si chiar am reusit. Din pacate, pasul sau s-a dovedit prea mare si mult prea rapid pentru mine si am simtit ca ma sufoc. Asadar, am incetinit si am incercat sa ma concentrez pe sfaturile pe care le primisem sau le citisem pe net. Cu toate ca dupa primele 10 etaje mi se parea ca abia ma tarai, am reusit sa mai depasesc alti concurenti pe care i-am ajuns din urma. Pe la etajul 20, o domnisoara voluntar a vrut sa ma incurajeze, dar eu fiind concentrat si destul de obosit deja, nu am inteles ce vroia sa imi spuna, asa ca m-am oprit si am intrebat-o din nou ce a spus si din nou, si din nou. A treia sau a patra oara am reusit sa inteleg (cu greu), ca imi spunea ca sunt la etajul 20 si ca mai am un pic. Am incercat sa incuranjez toti concurentii pe care i-am ajuns din urma cu o vorba buna si o bataie usoare pe umar, cu toate ca nu stiu in ce masura am reusit sau cat i-a ajutat. Cand am ajuns la finish aveam o stare de euforie, care, in ciuda faptului ca ma dureau plamanii (este prima data cand simt o astfel de durere), m-a tinut o buna perioada de timp.

Din pacate, la campania de strangere a fondurilor pentru spitalul Hospice, nu am reusit sa imi ating targetul de 500 de lei, reusind sa adun doar 110 lei. Le multumesc pe aceasta cale celor trei donatori: Andrei, Silvia si Mihai. Daca vreti, puteti, in continuare, sa donati pentru aceasta cauza intrand pe adresa: http://hospice.galantom.ro/radusprinceana1

1463716_779714145377705_1451813287_n

Partea buna este ca cei 35 de fundraiseri au adunat prin intermediul acestei platforme 15792 lei, care vor fi de folos pentru terminarea spitalului Hospice.

Spune-ne parerea ta...