Primul meu concurs de alergare: Crosul Casiopeea

In luna aprilie m-am gandit ca ar fi frumos sa incerc sa alerg si am reusit sa alerg 2,3 km in 14:38 min., cu multe pauze in care incercam sa imi trag sufletul. De atunci si pana acum am alergat ~ 80 km. Pentru unii, probabil, este foarte putin daca stam sa ne gandim ca un maraton are 42,195 km. Pentru mine, care nu alergam deloc, inseamna destul de mult. De doua saptamani am inceput un antrenament pentru duatlon care, evident, include si alergare.

Sambata am avut parte de primul test sau, mai bine spus, inca un antrenament dar ceva mai intens. Am participat din partea Groupama la primul meu concurs de alergare si anume: Crosul Casiopeea, care s-a desfasurat pe aleile din Parcul Tineretului. Teoretic distanta era de 6 km si, cum reusisem deja la antrenamente sa alerg si mai mult, nu ar fi trebuit sa fie o problema.

Despre Crosul Casiopeea

Organizatorii o mai numesc si “Cursa Roz”, pentru ca scopul acestui concurs este de a promova avantajele depistarii precoce a cancerului mamar si pentru a colecta fonduri destinate persoanelor afectate de aceasta boala. O cauza nobila si un motiv in plus pentru a participa.

Ca orice concurs serios a avut mai multe categorii: Cursa copiilor 6-8 ani, Cursa copiilor 9-11 ani, Cursa adolescenților 12-16 ani, Cursa domnilor, Cursa doamnelor si Marsul familiei, fiecare avand startul la ore diferite, pentru a preveni “amestecarea participantinlor”.

Au fost foarte multi participanti, imi este greu sa estimez, iar organizatorii nu am vazut sa fi anuntat vreo cifra oficiala. Asadar, parcul era plin de oameni ce se pregateau de start. Fiecare start al categoriilor de copii a fost anunt la microfon si, cand mai erau doar cateva minute pana la startul domnilor, Cristina a vrut sa faca pipi, asadar hai repede sa gasim un loc unde sa ducem copilul. Cum la microfon nu se anuntase nimic, eram linistit. Dupa ce a terminat Cristina, ne-am indreptat usor catre zona de start, in continuare nu am auzit nici un anunt care sa cheme “domnii” la start. Asa ca, am mers linistit spre start crezand ca s-a mai amanat startul. La cortul de alimentare era coada, asa ca am rugat-o pe Raluca sa se duca ea, dupa ce luam eu startul sa ia niste apa si pentru cand termin primul tur. Am uitat sa mentionez ca, pe site, erau doua ture de cate 3 km, care treceau amandoua prin zona de start, asadar treceam pe langa Raluca si puteam sa iau linistit apa fara sa ma opresc si sa beau din mers. Ajunsi la start, am vazut ca nu se stransese nimeni, in schimb, tot Ralu, a fost cea care a observat in departare pe unii alergand. Atunci a fost momentul cand m-am ingrijorat. M-am indreptat catre unul dintre organizatori, care mi-a spus pe un ton foarte calm, chiar plictisit as putea spune, ca startul s-a dat deja. Asadar am inceput sa alerg tare, in incercarea de a-i prinde din urma macar pe ultimii din pluton. Dupa ~ 1 km. am reusit sa ajung cativa alegatori si sa ii depasesc. Evident ca deja simteam ca nu mai am suflu si muream de sete. Am redus un pic ritmul si am continuat sa alerg depasind oameni care alergau si multi care mergeau. Am depasit foarte multi participanti, cu toate ca am impresia ca erau si mai multi in fata. Cand am ajuns la alea principala, unde teoretic ar fi trebuit sa fac dreapta catre finish pentru a termina primul tur, din semne, un voluntar, indica ca trebuie sa o luam inainte. “Ciudat… au scurtat traseul?” Evident ca apa nu aveam la mine, asa ca simteam ca mi se uscase gatul si gura. Din fericire, pe la jumatatea buclei era o cismea in parc, asa ca, m-am oprit si am baut un pic de apa de acolo. Ajuns din nou pe ultima linie dreapta am pornit un ultim sprint catre finish, depasind alti cativa concurenti, le-am vazut pe dreapta pe Cristina si Raluca care ma incurajau si am accelerat ma tare catre finish. Ajuns la finish o doamna a rostit un numar… 200 si ceva… nu stiu sa va spun daca asta era locul pe care am terminat sau ce anume reprezenta ca pana acum nu s-a afisat nici un rezultat nicaieri. Adica as fi curios sa vad cati am depasit considerand ca am plecat cu vreo 2-3 minute mai tarziu de la start. Mi-ar fi placut sa stiu un timp oficial, chiar si asa… dupa ureche, ca oricum nu exista vreun cip de cronometrare.

1274053_580870231950077_926489345_o

Ei bine, dupa ce am trecut de finish, m-am dus glont catre cortul de alimentare. Ma uit pe mese… nimic de baut.

Eu: “Nu va suparati as vreau si eu niste apa va rog.

Ea (pe un ton foarte natural): “Aaaa… pai nu mai este, dar puteti sa luati mere sau ciocolata

Aham!

A urmat startul doamnelor urmat la scurt timp de marsul familiei. Am participat si la marsul familiei alaturi de Cristina si Raluca. Aici am intalnit alt aspect aiurea si anume faptul ca ne-am intersectat cu doamnele care inca alergau in cadrul concursului. Sau, mai bine spus, trebuiau sa faca slalom printr-o masa de oameni.

Cam asta a fost Crosul Casiopeea… frumoasa cauza, participare masiva, din pacate la capitolul organizare mai slab.

2 thoughts on “Primul meu concurs de alergare: Crosul Casiopeea

  1. ana
    03/10/2013 at 16:02

    Am participat si eu sambata trecuta la Crosul Casiopeea, cursa doamnelor de 6 km. Din pacate organizarea m-a dezamagit de aceasta data(anul trecut lucrurile au fost diferite): nu puncte de hidratare pe traseu, nu voluntari, plus in tura 2 concurentii de la mars. A fost foarte dificil sa gasesti un culoar de trecere, iar acest lucru m-a cam enervat si mi-a cam distrus timpul final…. Felicitari pentru cursa!

    1. 03/10/2013 at 16:08

      Mda… asa cum am spus si in articol am vazut ca doamnele erau fortate sa faca slalom printre cei ce participau la mars. Eh, anul viitor mergem la alte concursuri. Multumesc si felicitari si tie! :)

Spune-ne parerea ta...