Chindia Challenge 2013

Anul trecut am participat la prima editie a concursului si am fost dezamagit de organizarea slaba, cu toate ca facea parte din Triada MTB de la care aveam mari asteptari. In schimb, traseul de anul trecut mi-a placut foarte mult si, in plus, este un concurs amplasat “la indemana” pentru mine, asa ca am hotarat sa incerc si in acest an din nou. In acest an, concursul a facut parte din calendarul Riders Club, asadar, speram sa vad acelasi lucru pe care l-am vazut si la celelalte concursuri din calendarul lor de pana atunci: abundenta de voluntari, ambulante, traseu excelent marcat, puncte de alimentare dotate cu tot ce trebuie.

Traseul scurt in acest an, a fost si mai scurt, lucru care m-a dezamagit un pic, practic din 25 de kilometri, aproximativ 12 erau pe asfalt.

Ei bine, eu am ajuns in apropiere de Targoviste de vineri seara, ramanand peste noapte la parintii mei. Peste noapte, a plouat torential, asa ca a doua zi traseul a fost bine inmuiat. Daca pana acum, atunci cand auzeam ca este posibil sa fie noroi pe traseu, imi puneam cauciucuri adecvate, de aceasta data am hotarat ca nu are rost. M-am gandit ca jumatate de traseu este pe asfalat, plus inca o buna bucata este pe macadam asa ca, doar pentru restul, nu avea sens sa pun cauciucuri de noroi.

Ajuns in Targoviste, m-am pregatit, m-am incalzit si cu 10-15 minute inainte de start, m-am asezat la coada deja formata. De fapt startul s-a dat cu 20 de minute mai tarziu decat s-a anuntat initial. Ni s-a spus ca va fi un start lansat, urmand sa mergem incet in spatele masinii de politie. Acum nu stiu ce inseamna incet ca aproape imediat s-a rupt un pluton in fata pe care l-am pierdut. Mergeam cu aproximativ 35 km/h si plutonul din fata se indeparta. Ulterior, am aflat de la un amic, ca a mers la trena cuiva si avea la un moment dat 55 km/h. Asadar, am avut o cursa de sosea combinata cu una de MTB, iar cea de MTB presarata cu mult noroi.

S-a terminat asfaltul si a inceput urcarea pe macadam. Evident, ca de fiecare data, cei care prefera sa impinga bicicletele pe urcare, nu vor sa o faca pe o singura parte, ci vor sa ii oblige pe toti sa impinga. Din fericire, am reusit sa stau in sa  de data asta, facand slalom printre cei care impingeau. Si am stat in sa pana la intrarea in padure. Aici, cand am vazut ce noroi urma, “m-am inmuiat”. Asadar a inceput concursul de impins bicicleta prin noroi, dar cum mie nu imi place sa imping bicicleta pierdeam loc dupa loc. Tot ce depasisem pana atunci ma depasea acum.

Marcajul traseului a fost relativ acceptabila. Adica in conditiile in care impingeam bicicleta cu 4 km/h apucai sa vezi benzile si sa o iei pe traseul corect. Acum nu stiu ce se intampla daca in loc de 4 as fi avut 14 km/h, sau daca pe coborarare in loc de 25 as fi avut 45 km/h, dar cred ca nici nu vom afla. Ideea este ca, in mare parte, imi aduceam aminte o parte din traseu, asa ca m-am descurcat pe traseu. Am mai strigat la cate unul care o apuca pe cai gresite si am reusit sa ii aduc pe “drumul bicicletei”.

Pe traseu mi s-au parut destul de putini voluntari si mi s-a parut ca au lipsit exact din anumite puncte importante in opinia mea. Personal, consider ca in zonele care implicau risc de accidentare, sau risc de a o apuca pe cai gresite (intentionat sau nu), trebuia sa fie amplasat un om.

Dupa ce am revenit pe asfalt am avut parte de alte “surprize”. Daca anul trecut politistii dormeau in masina, dar macar erau prezenti fizic, anul asta au lipsit cu desavarsire. Din cate am inteles de la organizator ar fi avut loc un grav accident de circulatie si echipajele ce ar fi trebuit sa fie pe traseu au plecat la accident. Pe de alta parte stiu sigur ca in zona de start/finish au stat in permanenta doua echipaje de politie. Adica e mai important sa stai sa pazesti zona de start/finish cu politisti de circulatie, in loc sa asiguri traseul de concurs care se intereseacteaza cu un drum national intens circulat si care trece prin doua intersectii mari unde clar ar fi trebuit sa existe politisti sa dirijeze/opreasca circulatia. Pe langa faptul ca nu existau politisti in acele intersectii, evident nu era nici un voluntar sau nici un alt semn ca pe acolo ar fi vreun traseu de concurs. Din fericire, eu stiam traseul si am reusit sa ajung din urma cativa rataciti.

Si uite cum doi an la rand am fost dezamagit de acel concurs organizat sub doua “embleme” diferite. Stau si ma intreb de ce iese prost de fiecare data… poate pentru ca pentru autoritatile locale un concurs de ciclism nu reprezinta nici cat negru sub unghie? Poate pentru ca pe cei din zona nu prea ii atrage bicicleta si nu vor sa faca voluntariat la un concurs de acest gen, poate pentru ca politia din zona este incapabila si nu intelege riscurile la care se expun acei participanti la concurs atunci cand intra intr-o intersectie si un ghertoi vrea sa se urce pe ei?

Personal, fata de editia de anul trecut, nu am vazut decat un singur plus: punctele de alimentare foarte bine aprovizionate. In rest…stau si ma intreb sub ce egida se v-a organiza acest concurs anul viitor. Daca v-a avea o noua emblema cu siguranta voi reveni. Am un simt mai ciudat al curiozitatii, dar cred ca ar fi interesant de vazut daca trei entitati diferite esueaza in acelasi loc.

Oricum, dupa acest concurs, am luat o hotarare si anume voi crea o pagina, chiar aici pe blog, unde voi tine o clasificare a concursurilor la care particip. Nu am pretentia de a fi un expert in domeniu, dar particip de ceva timp la diferite concursuri din tara si cred ca pot sa imi dau seama de diferente, dar mai multe despre acest subiect intr-un articol viitor.

Chindia Challenge

Concluzii Chindia Challenge:

Pro: puncte de alimentare bine aprovizionate (apa, energizant, fructe, glucoza, ciocolata, etc), traseu frumos.

Contra: lipsa de implicare a autoritatilor, marcare/semnalizare slaba a traseului, lipsa politiei din zonele de trafic auto, voluntari putini prezenti pe traseu.

Spune-ne parerea ta...