Riders Club – Baneasa

OdihnaIn general, data de 13 mi-a purtat noroc, nu stiu daca a fost cazul si cu 13 aprilie, data concursului din Padurea Baneasa. A fost primul concurs organizat in seria Riders Club, si am vrut sa particip mai mult pentru a vedea organizarea lor. Riders Club, asa cum afirma chiar organizatorii “este o comunitate de pasionati de biciclete din Romania, diferentiati pe nivele de abilitate si performanta, care participa la evenimente (competitii) organizate in toata tara, utilizand acelasi regulament si sistem de clasamente nationale”.

In sambata aia m-am trezit devreme, cu toate ca nu prea putusem sa dorm si adormisem foarte tarziu. Am verificat inca o data echipamentul de concurs, si am plecat sa ma intalnesc cu Marius, pentru a porni impreuna spre startul concursului. Nu ma simteam pregatit deloc, chiar pot spune ca inainte de acest concurs nu stiu daca aveam cu totul 100 km, facuti de la inceputul anului.

Era pentru prima data cand foloseam pantofii si pedalele SPD in cadrul unui concurs, asa ca eram un pic stresat si din aceasta cauza. Despre pantofi si pedale v-am povestit intr-un articol mai vechi, asa ca nu o sa mai revin prea mult asupra lor.

La bicicleta, noutatile erau reprezentate de noua frana fata, Shimano XT, alaturi de noile mansoane ODI cu lock-on.

Ajuns in zona de start, am fost repede sa imi ridic pachetul de concurs, am montat numarul pe bicicleta, m-am pregatit, si am inceput incalzirea. Evident cu pauza pentru a mai schimba o vorba cu amici pe care nu ii mai vazusem de ceva timp.

Zona de start mi s-a parut bine organizata, avand cam tot ce ii trebuia. S-a dat startul si am pornit in forta, in prima parte, traseul fiind mai lat am incercat sa depasesc cat mai multi. Dar, lipsa de antrenament si-a spus cuvantul repede, si dupa cativa kilometri deja a trebuit sa reduc turatia. Era o zi superba, temperatura, daca imi aduc eu bine aminte, fiind undeva pe la 30 de grade C. Eu ma asteptam sa fie mai racoare, asa ca peste bluza de corp aveam si jacheta MT500. Cum eu nu prea ma impac bine cu temperaturile ridicate, a fost inca un motiv in plus sa o las mai moale.

Traseul foarte bine marcat si presarat pe alocuri cu balti sau chiar zone mlastinoase. Dealtfel, in mlastina a fost si primul contact cu solul. Ce loc mai bun in care sa uiti sa scoti piciorul din pedala si cazi, decat in mlastina? Am cazut pe moale. Singurul lucru ranit a fost orgoliul meu. Tocmai le dadusem cateva sfaturi unor baieti ce pareau la primul lor concurs si plecasem in tromba de langa ei. Acum treceau ei pe langa mine in timp ce eu zaceam cu piciorul inca prins in pedala.

Am ajuns la o linie dreapta unde Dragos Barbulescu astepta in dreptul celei mai mari balti de pe traseu sa ii surprinda pe cei ce se “balacesc”. Evident ca nu puteam rata momentul asa ca m-am balacit si eu un pic, ca doar namolul se spune ca are proprietati terapeutice.

In noroi la Baneasa

Am reusit sa ma ridic si am pornit mai departe, din pacate noroiul intrase in etrierul noii mele frane si freca pe disc. Am tinut frana un pic stransa si am continuat sa pedalez usor pentru a curata macar partial placutele si discul.

Si uite ca am ajuns si la sfarsitul primei ture, am facut o mica (cam mare) pauza, m-am hidratat, am mancat ceva, si am pornit din nou la drum.

Pe la jumatatea celei de a doua ture, deja simteam ca raman fara benzina… am mancat un baton, multa apa, bautura isotonica si m-am straduit sa termin. Si chiar am terminat, cu greu si cu viteza foarte mica, am reusit sa ajung la aleea asfaltata ce ducea catre finish. Si ce mi-am spus eu, acum e momentul sa recuperam tot ce am pierdut, mai ales ca mai vazusem un concurent in fata, si macar sa mai urc o pozitie in clasament. Asa ca am trecut repede prin viteze, ajungand pe foaia mare si pinionul mic, si am inceput sa sprintez. Am reusit sa il prin din urma pe acel concurent si chiar sa il depasesc spre satisfactia mea. In schimb imediat dupa ce am trecut de finish si m-am oprit, crampele au pus stapanire pe piciorul meu. DURERE! MUUULTA!

Una pe alta a fost o iesire frumoasa. Traseul, dupa cum spuneam, foarte bine marcat si punctele de alimentare foarte bine aprovizionate, chiar si la ceva timp dupa finish. Nu m-a incantat foarte tare timpul mare de asteptare pana la tombola si nici concertul. Sincer, cand esti obosit chiar nu mai ai chef sa iti urle muzica in urechi.

Sursa foto: Dragos Barbulescu

Spune-ne parerea ta...