Despre asa zisele afaceri de la concursurile de ciclism

Nu am mai scris de mult timp ceva pe blog si nu pentru ca nu as fi vrut, sau nu as fi avut despre ce sa vorbesc, dar pur si simplu nu am mai avut timpul necesar sa scriu si aici. Sper ca in perioada urmatoare sa reusesc sa remediez acest lucru. Ce m-a indemnat sa scriu, a fost un articol citit de curand pe ciclism.ro despre afacerile de la concursurile de ciclism de la noi din tara.

O sa incep prin a spune ca, observ in ultima vreme, ca in Romania a devenit un obicei sa ii hulim pe cei care vor sa faca bani, si nu inteleg de ce. Este cineva atat de pur printre noi/voi care face totul doar din pura pasiune, doar pentru simpla dorinta de a ajuta pe altii? Si eu vreau sa fac bani, asa ca daca vi se pare ceva rau in asta, va rog sa nu mai cititi si restul articolului. Dar, despre subiectul asta legat de bani, voi incerca sa revin intr-un alt articol.

Am incercat sa pun un comentariu si la acel articol, dar din pacate s-a pierdut in eter… acum ca nu a fost aprobat, sau ca nu am apasat eu butonul corect… o sa ramana probabil un mister. Cert este ca acel comentariu, nu a ajuns la ei pe site. Motiv pentru care m-am decis sa imi expun si eu parerea aici.

In primul rand vreau sa mentionez pentru cei ce nu ma cunosc, sau nu stiu cu ce ma ocup, sau ce am facut, ca nu sunt un participant regulat la concursurile de MTB. Am participat in ultimii 3 ani, doar la cateva concursuri pe an (Prima Evadare, Predeal MTB Trophy, Triada MTB: Trofeul Chindiei si Brasov XCM, Surmont MTB Challenge, etc.). Am avut in ultimii ani diferite legaturi cu lumea ciclismului sub diferitele ei forme: de la implicari in diferite grupuri si miscari de promovare ale mersului pe bicicleta, la colaborari cu magazine de ciclism de la noi din tara (ca si client, prestator de servicii, sau chiar angajat), contacte cu diferite persoane implicate in organizarea de concursuri, s.a.m.d. Ce vreau sa spun este ca stiu ca nu am pretentia de a fi atotstiutor in acest domeniu, dar stiu cu ce se mananca si, cu sau fara voia mea am aflat destul de multe lucruri ce poate nu tot timpul sunt expuse ochiului public.

Despre cum a fost in calitate de participant la diferite concursuri am expus chiar aici pe blog, experienta, asa ca, cei ce vor sa afle mai multe, trebuie doar sa caute un pic.

Personal, ideea avuta de cei de la MPG, de a organiza acest “campionat”, numit de ei, Riders Club, mi s-a parut una buna de la inceput. Nu este o idee originala, dar aduce multe elemente noi. Daca anul trecut cei de la Pro Cycling veneau cu ideea organizarii Triadei MTB, anul asta, cineva s-a gandit sa preia aceasta idee si, cred eu, sa ii aduca niste imbunatatiri.

Am participat anul trecut la doua etape din triada si traseele mi s-au parut superbe. Asteptarile pe care le aveam in schimb, in raport cu ce a fost acolo…

Dar nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni si nu despre asta este vorba. Toate concursurile din Romania sunt organizate pentru profit si mai toate concursurile au cam aceasi taxa de inscriere. Toate mai putin Maratonul de la Urlati.

Eu particip la concursuri pentru distractie, nu pentru a castiga vreun podium. Practic, eu tratez participarea la aceste concursuri, in felul urmator: eu platesc niste bani, ca sa ma plimb cu bicicleta intr-un cadru organizat, sa ma distrez si sa primesc niste lucruri in schimb. Lasand la o parte experienta acumulata, adrenalina si faptul ca incerci sa scoti tot ce ai mai bun in tine la un astfel de concurs, in general, am anumite asteptari la un astfel de concurs.

Si acum sa vedem pe rand asteptarile mele vs. ce am primit pentru banii respectivi la diferitele concursuri. O sa fac aceasta paralela doar pentru concursurile de anul trecut, respectiv, cele de anul asta:

De la Prima evadare aveam asteptari mari in ce priveste organizarea. Am primit puncte de alimentare foarte bine aprovizionate, un traseu marcat impecabil, super atmosfera la start si la finish, foarte multi voluntari pe traseu, super amabili. Nu mi-a placut numarul mare de participanti si cred, in continuare, ca nu e normal ca mii de oameni sa porneasca in acelasi timp pe acel traseu. Am participat la trei editii. Anul acesta cel mai probabil nu voi mai participa, tocmai datorita numarului mare de concurenti. In schimb este posibil sa ajut in calitate de voluntar. Dar asta ramane de vazut in ce masura v-a fi posibil.

La Trofeul Chindiei aveam asteptari mai mari decat la Prima evadare, datorita faptului ca, in spate se gasea un organizator cu experienta, care organiza de ceva ani concursul Geiger, care de multi este recunoscut ca fiind cel mai cel concurs de la noi din tara (eu nu am participat la Geiger asa ca nu imi pot da cu parerea) si, in plus, in echipa lor, se regasesc unii dintre cei mai buni rideri de la noi din tara, respectati si apreciati de toata lumea. Ce am primit: un traseu care mi-a placut foarte mult, mai greu decat ma asteptam, un punct de alimentare cu tot ce trebuia si un traseu marcat decent. In schimb, la finish, am avut parte de surprize neplacute: in primul rand, lipsa de implicare a autoritatilor locale, politisti care dormeau in masina la intersectie cu un drum european, la cadre medicale vadit deranjate de mine (cazusem pe traseu, ma lovisem si imi pierdusem cunostinta si eram plin de sange pe picior), care mi-au aruncat o privire si mi-au spus ca nu am nimic, pana la lipsa atmosferei. Sincer, ma mai gandesc daca mai particip la acest concurs.

La Urlati, nu aveam cine stie ce asteptari. Am participat mai mult, pentru ca mai mergeau si alti prieteni si in plus am ajutat pe cineva care a oferit asistenta la start. Taxa de participare mult mai mica decat la alte concursuri si care, se dona toata. Pachetul de start, depasea ca valoare taxa de inscriere. De la start s-a vazut implicarea autoritatilor locale, care asigurau tot traseul ce trecea prin oras. Atmosfera la start si finish. Traseul nu pot spune ca m-a impresionat, iar marcajul era decent. A fost un singur loc unde marcajul lipsea si am avut noroc cu un localnic care m-a indrumat pe drumul bun. Punctele de alimentare aveau de toate, inclusiv la finish, gaseai tot ce aveai nevoie. Cu siguranta voi participa si in acest an.

La Brasov, fiind tot din Triada MTB si urmare a discutiile de pe diferite forumuri, ma asteptam ca lucrurile neplacute de la Targoviste sa se rezolve si sa fie mult mai ok. Din pacate, nu a fost asa. Pot spune cu mana pe inima, ca nu voi mai participa la acest concurs. Startul s-a dat din alt loc decat se anuntase initial si a fost foarte prost ales. Autoritati locale sa se implice la acest concurs? Ya right! Are Brasovul autoritati locale pe care le intereseaza astfel de evenimente? Daca da, eu nu le-am vazut. Traseul superb, foarte misto gandit, fiind presarat cu tot ce are nevoie un concurs de genul asta. Pentru mine, a fost cel mai greu concurs (din punct de vedere al traseului) la care am participat si as vrea sa mai particip la astfel de concursuri. Marcajul de pe traseu a fost foarte slab, de mult ori trebuind sa ma opresc, sa caut marcajul, sa intru pe o poteca fara sa fiu sigur ca sunt pe drumul cel bun. Dupa ce am ajuns in Poiana Brasov, lucrurile au inceput sa fie si mai rele. Evident ca treceam prin zona de promenada si jeepurile aveau prioritate, ca aproape am fost lovit de unul. Cand am ajuns a doua oara la punctul de alimentare, voluntarii de acolo se plangeau de foame. La propriu! In apropiere de Brasov, m-am intalnit cu alte doua voluntare ce se plimbau efectiv pe traseu, si care s-au gandit ca este un lucru bun sa ma i-a un pic la misto ca nu terminasem inca. A urmat inca o zona de promenada si, de parca traseul nu ar fi fost destul de greu, trebuia sa fac slalom printre oamenii ce se plimbau pe poteca de concurs, copii care alergau, cateii in lesa, s.a.m.d. Din fericire am reusit sa ii evit pe toti. Am ajuns la finish printre ultimii din categoria mea, la doar cateva minute dupa primii trei de la traseul lung. La finish, lume plictisita si obosita, mai erau trei pahare cu apa pe masa, stau si ma intreb ce au baut ceilalti de la tura lunga, o mancare execrabila. Cu toate ca imi doresc sa refac acel traseu, in conditii civilizate, nu mai vreau sa o fac in conditiile alea. Este primul pe lista mea in ce priveste alegerea traseului si ultimul pe lista in ceea ce priveste toate celelalte aspecte organizatorice. Chiar consider ca am dat banii degeaba la acel concurs.

Anul asta am fost la cele doua evenimente organizate de MPG si hulite in articolul despre care va vorbeam la inceput. De fapt, acolo este hulit doar evenimentul de la Baneasa.

Start Cernica

Start Cernica

Asteptarile mele erau mici. Adica, ce sa ma astept de la un organizator de evenimente pentru firme?! Taxa mi s-a parut si ea cam mare, dar ma incanta ideea clasamentului si faptul ca se regasesc multe concursuri in calendarul lor, inclusiv curse noi, cum ar fi cea de la Pucioasa. Ei bine, ce am gasit acolo? Marcaj impecabil, adica nu aveai cum sa te pierzi, oricat de prost ai fi la orientare. Punctul de alimentare avea de toate, cu mult timp inainte de start si mult timp dupa finish. Am stat pana la tombola si in continuare aveai la discretie apa, fructe, etc. Nu stiu cum spun unii ca nu au fost asteptati la finish, sau cine sunt cei care spun asta. Eu zic ca am stat mult dupa ce am terminat si erau oamenii acolo. Dar ma rog, probabil ca pe seara au plecat, greseala lor ca nu au ramas si peste noapte… abundenta de cadre medicale, din fericire nu am avut nevoie, asa ca nu va pot spune cat de bine pregatiti erau, sau cat de rapid interveneau la Baneasa. In schimb, la Cernica am avut cateva cunostinte accidentate si luate dupa traseu si transportate la finish, carora li s-au acordat ingrijiri medicale. Am inteles ca la un moment dat un ATV fusese chemat inclusiv pentru cineva care de fapt avea pana. Aici mi se pare un pic dus la extrem si risipa de resurse, dar na… oamenii au vrut sa demonstreze ca sunt dispusi sa faca tot ce e nevoie. Si au reusit sa demonstreze asta cu varf si indesat. Probleme au si ei: taxa ceva cam mare, probleme cu timpii concurentilor (care de altfel le-am intalnit peste tot).

In plus ce nu mi-a placut nici la Triada si nici la Riders Club, este parada organizatorilor. Daca la Triada aveam poze prima linie cu echipa organizatoare, si poze cu ei, si mult tam tam pe tema asta, la Riders Club evident ii avem pe baietii de la Giant. Mie unul mi-a placut faptul ca la Urlati au fost prezente vreo 5-6 magazine de bicle, cu marcile de bicle reprezentate de ei, in mod egal. Dar na, acum fiecare trebuie sa isi vanda marfa.

Un alt lucru care nu functioneaza la Riders Club, atat din cauza lor, dar mai ales din partea concurentilor inscrisi, este sistemul valoric. Fiecare participant putand sa isi aleaga singur nivelul la care se regaseste. Evident ca romanul se bucura la nimic, asa ca, rideri cu experienta, care participa in mod regulat la concursuri, chiar unii cu pretentii de podium, sau macar de pluton fruntas, s-au inscris la ultimele doua (din patru) categorii valorice. Am si eu o intrebare, pentru baiatul care e iesit pe podium la categoria 4 la Cernica si a urcat pe podium in echipamentul Emmedue, cat de mare este satisfactia acelui podium stiind ca a batut pe multi dintre cei ce se “antreneaza” in parc? Am un amic care concureaza la categoria asta si care s-a apucat de sportul asta pe la sfarsitul anului trecut. A iesit in primii 30. Este chiar asa o mandrie ca a reusit sa il depaseasca? Sau fetele de la categoria 4 care au avut timpi mai buni decat cele de categoria 3, chiar la fel de buni cu cele de categoria 2, ele ce satisfactie au?

Si apropo, in articolul de pe ciclism.ro se vorbea despre saracul organizator al unei competitii din cadrul Riders Club, caruia i se dau prea putini bani. Asta chiar mi se pare mitocanie. Adica cine te obliga sa intrii in sistemul asta? Ti se face o propunere: mai nene eu iti dau banii astia si promovarea asta, tu aranjeaza cu primarul si fa traseul. Daca ti se pare ok, accepti, daca nu, il organizezi tu singur. Sa vii sa te plangi aici mi se mare nesimtire si normal mi s-ar parea ca acel concurs sa dispara din calendarul celor de la Riders Club.

Sunt curios, voua cum vi s-au parut aceste concursuri, dar vreau pareri pertinente, nu noroi aruncat aiurea. De altfel, nici nu voi aproba comentariile pe care le consider lipsite de continut.

Sarbatori fericite!

Sursa foto: catalin-negrila.blogspot.ro

4 thoughts on “Despre asa zisele afaceri de la concursurile de ciclism

  1. 04/05/2013 at 10:48

    Frumos articol ai scris, Radu, bine punctat şi mai ales, dintr-o perspectivă variată şi personală. La unele dintre competiţiile menţionate de tine am fost în calitate de “majoretă” pentru cei care au participat, şi am văzut de pe margini ceea ce tu descrii (mai puţin traseul), şi am auzit la prima mână impresiile lor.
    La o altă competiţie – PE – am participat în calitate de voluntar organizator, am stat într-un CP şi lucrurile au fost cum ai zis tu, bine organizate, atmosferă, neajunsurile remediate pe cât posibil din mers.
    Astfel am văzut că este greu să organizezi un concurs, fie el şi de talie mai mică, însă părerea mea susţine ceea ce tu ai afirmat în articol – pt unii, este doar o sursă de câştig şi implicarea foarte mică, lucrurile sunt făcute doar pt că aşa se cere (dacă ambulanţierul nu este mobilizat de spiritul organizatorilor, măcar jurământul medical să îl îndemne să trateze răniţii cu mai multă decenţă, poliţia la fel…).
    Ca fapt divers, la Raliul Braşovului 2013, într-o curbă după start, oamenii spectatori tare indisciplinaţi, un jandarm care se agita săracul să îi ţină pe margine să nu se petreacă vreo tragedie,însă nu făcea faţă, căci românul e mai tare ca alţii, iar poliţaiul (Poliţia Locală) îşi trecea timpul într-un mod plăcut, aşteptând să vadă maşinile de concurs. Când a fost trimis de jandarm să stea într-o curbă să tempereze spectatorii, a stat 10 minute acolo şi s-a întors la maşina lui confortabilă cu aer condiţionat. Aşa că…de la poliţai nu prea mai am pretenţii.
    Dar…astept cu nerăbdare să te susţin moral, cu apă şi cu prăjituri la următoarele concursuri din sezon !
    Ruxandra

  2. Mircea
    21/06/2013 at 15:20

    Anul trecut am participat la primele doua maratoane MTB din viata mea si am fost foarte incantat. Prima data pe Semenic, la Garana, organziarea a fost excelenta. Atmosfera, traseul, marcajul, punctele de alimentare, oamenii au fost minunati. Chiar daca fizic nu am fost pregatit pentru asa ceva, am plecat cu gandul la urmatorul maraton. Al doilea a fost la Siria, langa Arad. Era prima editie a concursului si cu toate astea s-au descurcat foarte bine.
    Evident, anul asta asteptam cu nerabdare competitiile si desi cu parere de rau n-am putut sa ajung la Valea lui Liman, unde am auzit ca lumea a fost incantata iar taxa de participare e 0, am plecat cu inima stransa la Poiana Marului, Muntii Tarcu.
    Au fost probleme de organizare de la inceput pana la sfarsit si un gust amar lasat multor concurenti. S-a plecat cu intarziere, traseu comun unde unii urcau si altii coborau cu viteza, la primul punct de alimentare nu mai era apa si am asteptat 10 minute sa vina. De la al doilea punct de alimentare incolo nu mai era DECAT apa. Am avut proasta inspiratie sa-mi fortez limitele si sa merg la cursa de 50km care in realitate avea 60. am facut 8 ore, nu mai aveam pic de energie, infometati . N-am fost bagat in seama la sosire, n-am primit nici medalie de finisher , nici gulasul promis (si eram lihniti de foame).
    Desi traseul s-a modificat in ultima clipa adaugandu-se 10 km, portiuni pline de namol, masini care trageau lemne pe traseu, timpul maxim admis a ramas neschimbat. La grupa Race 18-39 ani din 70 si ceva de concurenti doar 30 s-au incadrat in cele 7 ore. Restul care au facut intre 7 si 8 ore si jumatate au fost descalificati si bagati la un loc cu cei care au abandonat.
    Am plecat cu un gust tare amar, dar cu speranta ca va fi mai bine la celelalte concursuri.
    Si acum surpriza! Au inceput sa nu se mai tina din lipsa de sponsori. Nu se mai tine nici la Corvini, probabil nici la Garana, si foarte probabil nici la Sasca Montana. Ultima speranta in zona e cel de la Siria care a intrat in Riders Club. De altfel singurul din zona de Vest.
    Sincer nu inteleg de unde lipsa asta de implicare cand exista si pasiune, si profit. La tarcu au fost 330 concurenti inscrisi care au platit 50 sau 70 ron, plus sponsorizari. Si cu toate astea n-am primit decat apa, 3 salvamontisiti pe traseu si doua ambulante.
    E foarte trist ce se intampla.

    1. 11/07/2013 at 08:45

      Din pacate nu am ajuns la concursurile din partea aia a tarii, dar intradevar am auzit lucruri frumoase. Dupa cum spuneam si in articol, pe langa organizatori o parte din vina rced ca o au si autoritatile locale care nu vor sa se implice in astfel de evenimente. Pe principiul “mie ce-mi iese?”

  3. Marian Alexandru
    27/06/2014 at 12:01

    Ar trebui sa incerci si Explorer MTB Challenge, anul asta s-a dus, la anul , merita , ai putea sa vezi care e diferenta intre concursurile de la Raiders, cu pachete de start mai mult decat modeste si premii mici, asadar profit mare, nu ca ar fi rau, dar totusi… Eu am participat cam la toate cocnursurile despre care vorbesti, pana astazi ultimul a fost cel mai bun (Explorer MTB Challenge Luncavita) din punctul de vedere al respectului pentru concurent . Organizare exemplara, atentie la toate detaliile, au avut ceva probleme la cronometrare, dar… nimeni nu-i perfect. Am fost inainte de asta la Macin XC, varza, premii aproape deloc, pachetul de start … slab, atmosfera de “miserupism” din partea organizatorilor, nu am vazut organizatorul aproape deloc, in sfarsit, e un cocnurs care merita mai mult decat eticheta de “concurs banal in Dobrogea”.

Spune-ne parerea ta...