Maratonul vinului 2012

Cu toate ca a trecut ceva timp de cand a avut loc, trebuie sa va povestesc despre aceasta experienta deosebita. Aflat la a doua editie, Maratonul vinului din acest an, a avut loc pe 15 iulie, la Urlati. Concursul a avut loc pe dealurile pline de vii din jurul orasului Urlati intr-o zi caniculara, cu temperaturi de peste 40 de grade celsius. De altfel, daca imi aduc bine aminte era anuntat cod protocaliu pentru ziua respectiva. Dar acest lucru nu i-a oprit pe cei ~500 de participanti sa i-a startul acestui maraton.

Cum de ceva timp colaborez cu Bicishop, am plecat spre Urlati in dimineata cursei impreuna cu ei. Cristi de la Bicishop.ro trebuind sa asigure suportul tehnic la start, din partea SHIMANO. L-am ajutat pe Cristi inainte de startul cursei, el trebuind sa ii ajute pe cei ce venisera sa participe la concurs dar intampinau diferite probleme tehnice la biciclete. Cu doar cateva minute inainte de start ne-am echipat si ne-am asezat la coada plutonului ce se pregatea de start.

Traseul a inceput din centrul orasului Urlati, pe care l-am traversat repede, circulatia fiind oprita complet pe traseul de concurs. A inceput prima urcare pe asfalt, ce trecea prin dreptul Casei Rozei, o organizatie care se ocupa de persoane cu dizabilitati fizice si mintale, unde un grup de copii aflati aici in ingrijire iesisera sa salute participantii la concurs. Am tinut sa mentionez acest aspect, pentru ca, spre deosebire de alte concursuri private din Romania, banii obtinuti din taxa de inscriere la Maratonul Vinului, se doneaza catre aceasta organizatie. Adica, pe langa faptul ca ne distram, putem sa si ajutam alti oameni, prin plata taxei de inscriere.

In continuare traseul a continut sa urce, iesind de pe strazile orasului si intrand pe un drum de macadam. Depasirea era ingreunata de numarul de participanti care deja impingeau la biciclete, uneori pe toata latimea drumului. Nu ma bat pentru locurile fruntase, si de multe ori imping si eu la bicicleta, dar atunci cand imping bicicleta am grija sa o fac pe marginea drumului, pentru a-i lasa pe ceilalti participanti, ce pot si vor sa urce in sa, sa ma depaseasca.

Catararile de la acest concurs au parut uneori interminabile, nu datorita dificultatii tehnice, nici a gradului de inclinatie sau a lungimii urcarii, cat datorita caldurii excesive, si a faptului ca traseul nu era umbrit deloc. Practic in locurile unde pe marginea traseului erau cativa copaci razleti, vedeai o gramada de oameni opriti la umbra. Am ajuns in primul punct de alimentare, unde voluntarii incercau sa ajute pe toata lumea sa se hidrateze cat mai repede. Punctul de alimentare era foarte bine aprovizionat, cu apa, energizant, fructe si glucoza. Plecand din punctul de alimentare, mi-am dat inca o data seama ca de multe ori dificulatatile nu vin din partea organizatorilor, ci din partea unei categorii de participanti, carora nu le pasa de cei ce vin in urma lor, traseul fiind presarat cu peturile luate din punctul de alimentare si aruncate fix pe traseu. Nu pe margine, ci fix pe mijlocul drumului. Dragilor, stiu ca s-a impamantenit ca in primele sute de metri dupa punctul de alimentare se pot arunca diferitele recipiente din care ati baut, dar le puteti arunca si pe marginea traseului nu pe mijlocul sau, pentru a crea probleme participantilor ce vin in urma voastra.

Traseul a trecut printre randurile de vii, cotinuand sa urce si sa coboare, un traseu frumos si pitoresc, peisajele din varful dealurilor fiind demne de poveste, in schimb caldura devenea din ce in ce mai insuportabila. Intr-un final m-am apropiat si de al doilea punct de alimentare, amplasat pe marginea unui alt drum cu macadam. Drumul pe care veneam trecea pe langa punctul de alimentare, si apoi incepea sa urce, lucru care m-a demoralizat. M-am oprit in punctul de alimentare, de unde nu as mai fi vrut sa plec. M-am asezat la umbra cortului, am baut o sticla de apa si un pahar de energizat, si aici proviziile fiind mai mult decat generoase. Cum stateam tolanit la umbra, incercand sa imi revin, am observat doi concurenti ce porneau pe o poteca ce mergea la vale, si nu asa cum ma asteptam pe drumul ce continua sa urce. M-am ridicat si am observat ca de fapt traseul cobora si apoi urma o curba de nivel, lucru ce m-a motivat si m-a facut sa ma ridic. Am mai baut un pahar de energizant, am umplut bidoanele si am pornit din nou la drum. Eh, de aici a inceput distractia, avand parte mai mult de coborari rapide. Traseul alterna, intre pamant, macadam, bolovani, iarba sau chiar asflat, schimbarile fiind uneori destul de bruste. M-am intalnit pe traseu cu baietii de la Freerider, care infruntau soarele pentru a fotografia si filma concurentii, apoi cu Ioana care la fel infrunta arsita pentru a prinde cat mai multi concurenti in cadrele sale, si carei ii multumesc pentru amabilitatea de a putea folosi fotografiile sale in acest articol.

Am reintrat pe strazile din Urlati, unde circulatia era oprita de politie, si intr-un final am ajuns la finish dupa trei ore si un minut. La finish am gasit in sfarsit umbra mult cautata, dar cel mai important, un nou punct de alimentare, la fel de bine aprovizionat, lucru extrem de important din punctul meu de vedere. Daca la Targoviste sau Brasov, nu gaseai nici apa la final, aici aveai de toate.

Maratonul Vinului este de departe cel mai bine organizat concurs la care am participat, si tin sa le multumesc tuturor celor implicati. Astfel organizatorii au demonstrat ca pentru o taxa de inscriere decenta, se poate organiza un concurs, cu un traseu bine marcat, cu puncte de alimentare bine aprovizionate, si multe premii pentru castigatori. Mai mult de cat atat, va amintesc ca taxa de inscriere s-a donat pentru un scop caritabil, si am uitat sa va spun ca produsele din pachetul de inscriere acopereau cu varf si indesat banii platiti.

Felicitari celor patru pasionati de ciclism, Richard, Jan, Marco si Sam, ce provin din Olanda, Belgia si Marea Britania si care au pus la punct acest frumos concurs.

Nu pot sa inchei fara sa ii amintesc pe toti cei implicati in organizarea, sponsorizarea si mediatizarea acestui concurs, pentru ca merita, dupa cum am spus, totul fiind la alte standarde decat eram obisnuit. In primul rand autoritatile locale, care spre deosebire de alte localitati, chiar s-au implicat in organizare, si anume: Primaria Urlati si politia locala. Sponsorul principal a fost P&G Urlati. Partenerii: Gras Savoye Romania – Insurance Broker (unul dintre cei mai importanti brokeri de asigurare din Romania), WDP – warehouse with brains, Coilprofil, Burn, HIGH5 – Sports Nutrition, Sport Raid.ro, Iristel, BikeXpert, Buff, Philips, Cramele Halewood, Mos Ion Roata, Shelter Security, Schneider Electric, Giant, Hypersport, GraphicFont.ro.

Sursa foto: ciclism.ro

Spune-ne parerea ta...